O lume unde abilitățile și dizabilitățile devin posibilități.

Crăciunul în familia Guştiuc

Numai simplul gând la sărbătorile de iarnă ne aduce o stare de bucurie. Mirosul bradului şi cel al cozonacului scos din cuptor, al merelor, nucilor şi covrigilor, cântecele de suflet ale colindătorilor ne fac mai buni, mai darnici şi mai fericiţi. Crăciunul – una dintre sărbători –  este petrecută în familie, alături de cei dragi, care apropie părinţii de copii în aşteptarea înfrigurată a surprizelor.

Anastasia SERACIOV

Pentru Familia Guştiuc, Crăciunul este o sărbătoare care aduce liniştea şi calmul în casă şi o bună perioadă de a se strânge cu toţii în jurul unei mese. În fiecare an până în prezent Crăciunul îl sărbătoreau în satul Cotul Marii, desigur împreună cu toată familia. Perioadă în care nu uitau să cânte, la focul căminului, frumoasele, poate chiar extraordinarele, colinde strămoşeşti. În anul acesta din cauza furiei apelor de la Cotul Morii, această mărinimoasă familie v-a sărbători Crăciunul alături de prietenii lor din Chişinău.

Bucuria de a fi alături de sărbători

„Familia noastră este alcătuită din 4 membri, adică avem 2 feciori. Cel mare – Iurie are 19 ani, student la USM, Facultatea de Drept, iar cel de-al 2 este Sergiu de 11 ani, elev în clasa a 4-a la Şcoala nr.120 „Pas cu Pas”. Sergiu s-a născut cu 11 ani în urmă, atunci din păcate am aflat cu toţi ce înseamnă sindromul Down, deoarece cu această boală a fost diagnosticat el.” Pentru familia Guştiuc aceasta a fost o  lovitură foarte puternică, în special, după ce au aflat că maladia nu poate fi tratată. Medicii i-au spus că copilul lor nu va putea vorbi şi nici merge. Dar după cum menţionează părinţii lui Sergiu această boală straşnică nu le-a furat bucuria şi dorinţa de a iubi şi a creşte acest copil aşa cum i l-au dat bunul Dumnezeu.

Tradiţia de a mulţumi

Primul pas spre integrarea lui Sergiu într-o societate a fost de a-l aduce pe băiat de la ţară la oraş pentru a se putea ocupa cu specialiştii în domeniul formării sale. La 3 ani Sergiu a mers la Centrul de plasament de tip familial „Small Group Homes”, la 5 a mers la Grădiniţa logopedică 175, iar în anul 2007 după spusele dnei Lucia Guştiuc „a venit şi momentul multaşteptat” Sergiu a devenit elev în clasa I şi beneficiar al serviciilor Centrului „Speranţa”. „Mulţumim tuturor educatorilor şi învăţătorilor, în special Centrului „Speranţa” în persoana doamnei Lucia Gavriliţă şi tuturor lucrătorilor pentru bunăvoinţa şi înţelegerea care ne-au oferit-o în integrarea lui Sergiu în procesul instructiv-educativ”, mulţumeşte dna Lucia Guştiuc. Potrivit ei după ce treci prin mai multe greutăţi la un moment dat îţi dai seama că orice copil cu nevoi speciale, care este ajutat să înveţe, căruia i se oferă dragostea necesară în familie – trece peste toate obstacolele vieţii.

Mândria de a zâmbi împreună

Părinţii lui Iurie şi Sergiu se bucură nespus de mult de succesele copiilor lor, în primul rând sunt fericiţi să-şi vadă copiii lor cu zâmbetul pe buze. În acest sfârşit de an ei se aşteaptă ca feciorul cel mare să susţină cu bine examenele de la facultate, iar de la Sergiu se aşteaptă la rezultate cât mai bune (după măsura posibilităţilor lui). „Deoarece am trecut prin atâtea greutăţi şi încercări care ne-au făcut mai puternici şi orice s-ar întâmpla trebuie să-i oferim lui Sergiu ceva deosebit de sărbători. Anume el ne va face să zâmbim şi să sărbătorim cu drag sărbătorile de iarnă.”, mai spune dna Lucia. Tatăl copiilor speră să se întoarcă cu toată familia cât mai curând la ţară. Fiindcă în sat odoraşii lui au crescut, au copilărit şi au descoperit adevărata magie a vieţii. El menţionează că de obicei în vacanţa de iarnă, în sat, copiii săi se întâlnesc cu vechii prieteni, cu rudele şi toţi cei dragi. Acolo Sergiu mergea cu colindatul, uratul şi se simţea cel mai fericit. Dar totuşi cea mai mare fericire este faptul că sărbătoresc întotdeauna împreună cu zâmbete şi voie bună.

Fratele mai mare

Fratele este cea mai apropiată fiinţă a unei persoane. Cu el te joci, vorbeşti, înveţi fără să ţi se ceară să dai ceva înapoi. În familia Guştiuc, în pofida diferenţei de vârstă de circa 8 ani, fraţii Iurie şi Sergiu au o relaţie frăţească deosebită. De ani buni ei locuiesc împreună la Chişinău, pe când părinţii lor la ţară. Iurie îi este lui Sergiu nu numai un frate, dar uneori şi mamă şi tată şi „niciodată nu l-a ignorat considerându-l, întotdeauna, un copil normal”. Părinţii lor doresc ca toţi fraţii din lume să aibă aşa o atitudine şi o asemenea dragoste cum există între copiii lor.

„Iarna 2011 – anotimpul cadourilor”

Băiatul deşi a fost diagnosticat de mic copil cu Sindromul Down, niciodată nu s-a oprit în a lupta cu maladia. La grădiniţă a jucat rolul de lup într-o poveste, care poate l-a marcat în viaţă fiindcă a crescut un băiat îndrăzneţ, rezistent şi bun la suflet. Are mai multe pasiuni de-a dreptul îndrăzneţe: îi place fotbalul, să se joace la calculator şi să privească televizorul. Îi plac la nebunie sărbătorile de iarnă fiindcă „sunt mai multe” şi primeşte multe daruri (aşa mi-a mărturisit el). Iarna îi palce să plece cu frăţiorul la săniuş şi să cânte colinde („Florile Dalbe” este preferata colindă a lui). Anul trecut de sărbători a primit în dar haine, dar anul acesta (mi-a spus numai mie) şi-ar dori o carte mare cu poveşti.

„Vă urez răbdare şi curaj”

Pentru că ne aflăm în ajunul sărbătorilor de iarnă Familia Guştiuc ar dori în primul rând să felicite pe toţi cititorii revistei „Părinţi pentru Părinţi” cu prilejul sărbătorilor de iarnă. Le doreşte familiilor şi copiilor lor multă sănătate, să nu ştie niciodată ce este boala, bunăstare şi multă dragoste reciprocă în sânul familiei. Şi nu în ultimul rând le doreşte răbdare şi curaj în lucrul şi educaţia copiilor, care, sunt cei care ne aduc cele mai mari bucurii şi reprezintă cea mai mare avere  pe care o avem.

Share:

Accessibility