Select Your Style

Choose your layout

O lume unde abilitățile și dizabilitățile devin posibilități.

Mergi mai departe orice s-ar întâmpla

„Fiind în culise, am auzit cum cineva se mira de expresivitatea şi dicţia ei. Îmi venea să strig în gura mare că este copilul meu, acel copil căruia medicii la naştere i-au prognozat că nu se va ridica din pat şi nu se va dezvolta nici, fizic nici intelectual.” Acestea sunt afirmaţiile dnei Mariana Budan, mama Anişoarei, care a luptat din răsputeri cu greutăţile vieţii şi şi-a crescut fiica cu dragoste pentru ca ea să ajungă ca toţi ceilalţi copii într-o şcoală de cultură generală.

autor: Anastasia SERACIOV

Dna Budan, pedagog de specialitate şi directorul interimar al şcolii primare „A. Donici” din oraşul Cahul împreună cu soţul ei are două fiice pe care le adoră enorm. Viaţa a făcut ca la moment să fie departe unii de ceilalţi: fiica mai mare este în SUA, iar soţul este în Israel. Mama cu Anişoara au rămas acasă să lupte pentru ca să obţină pentru copilul ei şi pentru alţi copii cu dizabilităţi, pentru dreptul la o viaţă normală.

Primii paşi

Din primele zile după naştere a înţeles că fetiţa sa are probleme grave de sănătate. A făcut tot posibilul pentru a înlătura problema, dar ea persista. Avea speranţa că într-o bună zi totul va fi bine. Aşteptările familiei ei au fost răsplătite şi într-o bună zi când Anişoara a împlinit 6 anişori ea a început să se deplaseze singură. Sigur o făcea stîngaci, dar singură. A fost o fericire enormă pentru familia Budan. Sperau că va fi mult mai bine, dar timpul trecea şi dna Budan a înţeles că cel mai bine e să accepte situaţia aşa cum este şi să meargă înainte. Erau recunoscători Lui Dumnezeu că este alături de ei şi au făcut totul ca fiica lor să nu se simtă diferită de ceilalţi.

Sfatul medicului

„Când a venit vârsta pentru şcoală medicul ne-a propus să şcolarizăm fata într-o instituţie specială. Nu ne-am gândit la aceasta nici pentru o clipă”, spune dna Mariana. Pentru familia Budan era de neconceput faptul ca copilul lor să se afle undeva departe de ei. Au decis ca fiica lor să meargă la şcoală împreună cu toţi copiii. Potrivit datelor Ministerului Educaţiei în Republica Moldova sunt două şcoli speciale pentru copii cu dizabilităţi locomotorii cu un contingent de 367 elevi, care au ca obiectiv prioritar recuperarea deficienţelor fizice şi pregătirea copiilor pentru integrarea în societate. Pe de altă parte sunt deja sute de copii cu dizabilităţi care frecventeză şcoala generală.

O soluţie bună

Potrivit mamei, cu 12 ani în urmă nu prea au existat experienţe similare, dar totuşi a găsit o soluţie. „Nu pot spune că am fost susţinuţi de cineva anume. Toţi au privit la acest fapt ca la ceva normal. Eu fiind pedagog de specialitate am decis că mă voi transfera la şcoală şi voi lua clasa I ca să fiu alături de copilul meu.Toţi m-au susţinut în această decizie. În special soţul meu a fost foarte fericit că Anişoara va fi întotdeauna în preajma mea”, mai spune Budan.

Şcoala
Înainte ca fetiţa să meargă la şcoală, a înţeles cât de important este faptul ca un copil cu dizabilităţi să fie integrat în şcoala generală, cât de important este ca el să înveţe şi să fie alături de ceilalţi copii. De atunci a început să muncească din greu ca aceştia să fie şcolarizaţi împreună cu ceilalţi copii de vârsta lor. „Cred că am reuşit să fac câte ceva, desigur susţinută de colegii mei. La moment în şcoala în care activez sunt şcolarizaţi 13 copii cu CES. Şi nu ne oprim aici, chiar dacă unii nu acceptă acest fapt. E greu, dar vom reuşi”, menţionează dna Budan.
O mămică rea?
Pentru că încerca să-şi trateze copilul ca pe ceilalţi elevi ai săi dna Mariana se simţea cea mai rea mămică „Acest fapt mă făcea să mă simt o mamă fără inimă.”, spune profesoara. Dar, când copilul ei a plecat la altă şcoală şi a văzut cât de repede Anişoara s-a integrat printre colegii ei noi şi-a dat seama că comportamentul ei din clasele primare a fost exact ceea de ce avea nevoie copilul său. Potrivit ei „colegii o ajutau şi o apreciau nu pentru că era fiica învăţătoarei, dar pentru ceea ce era ea”.
Realizări
Din momentul când Anişoara a păşit pragul şcolii a avut mai multe realizări, de care mama ei se mândreşte nespus. Potrivit ei fetiţa întotdeauna s-a străduit să nu rămână în urma celorlalţi copii. Era şi este o elevă sârguincioasă, dar după părerea mamei cea mai mare realizare e faptul că ea este parte a colectivului de elevi şi este fericită să fie împreună cu ei. „Întotdeauna am fost mândră de copilul meu, de rezultatele pe care le-a obţinut, eram bucuroasă că avea dorinţa de a fi în rând cu ceilalţi, de dragostea ei pentru viaţă, de optimismul ei, de faptul că problemele ei nu au făcut-o să se izoleze, de bunăvoinţa ei”, a mai spus dna Budan.
Diferenţele îmbogăţesc
Copii cu dizabilităţi sunt în situaţia să lupte cu stigma şi discriminarea, discriminare care în cele mai multe cazuri e generată de copii care nu înţeleg cauzele dizabilităţii. Anişoara nu a fost şi ea lăsată de o parte. Potrivit dnei Budan „mai multe dificultăţi au fost atunci când ea a mai crescut şi uneori erau copii din alte clase care râdeau de ea. Încercam să-i explic că întradevăr este diferită de ceilalţi, dar trebuie să se bucure de faptul că merge la şcoală şi învaţă împreună cu colegii săi.” Potrivit dnei Maria Lungu, psiholog la Centrul „Speranţa”, „stigma, marginalizarea copilului cu CES au un impact negativ asupra personalităţii, psihicului lui. Acest fapt conduce la o profundă stare de a se simţi respins, neiubit, neacceptat, exclus din mediu, ceea ce ruinează sufletul copilului. El trăieşte într-o lume din care nu face parte, o lume căreia nu-i aparţine. Iar o instituţie rezidenţială nu face decât să menţină acest lucru. Copilul cu CES trebuie să meargă la Şcoala pentru Toţi Copiii. Iar prima lecţie pe care trebuie s-o învăţăm noi toţi este că „diferenţele îmbogăţesc”.

Anişoara

Acum Ana este elevă în clasa a XI-a a Liceului Teoretic „Ion Creangă” din oraşul Cahul. Şi este foarte fericită că are o familie care o iubeşte mult şi întotdeauna o susţin şi îi sunt alături. Ea este un foarte bun declamator şi nu ezită la întrunirile raionale, cu ocazia sărbătorii profesionale a profesorilor, să recite mai multe poezii.

„Îmi place foarte mult Grigore Vieru şi, în special, poezia „Legământ.” Prima dată când a recitat o pezie în public era în clasa a III-a, iar mamei îi era frică că ea n-o să reuşească, „ întotdeauna avea mari emoţii şi mai departe de scena şcolii nu am avut curajul să o înaintez, dar a reuşit”. Totodată Anei, îi place foarte mult muzica şi să navigheze pe internet şi dacă ar fi să aleagă între cartea de la bibliotecă şi cea electronică ar prefera cartea electronică, potrivit ei ea este mai uşor de găsit de acasă, o are întotdeauna la îndemână şi poate găsi repede tot ce o interesează.

Prietenii

Are mulţi prieteni care o acceptă aşa cum este fiindcă Ana este „o fetiţă onestă, colegială şi generoasă” spun ei. Cel mai bun prieten pentru ea este acela care o acceptă aşa cum este mărinimos, devotat şi onest. Când are timp liber alege să stea în faţa calculatorului ori să iasă cu prietenii în oraş. Îşi doreşte să ajungă în SUA şi când va creşte mai mare crede că îi va reuşi fiindcă mottoul ei este să meargă mai departe orice s-ar întâmpla.

„Important să se simtă egal cu ceilalţi copii”

Dna Budan sfătuieşte părinţii-cititori ai revistei „Părinţi pentru părinţi” şi spune că cel mai mare cadou pe care i-l poate oferi un părinte copilului cu CES este să-l integreze în şcoala generală, să-l facă să se simtă egal cu ceilalţi copii. „Este copilul Dumneavoastră şi trebuie împreună să depăşiţi obstacolele ce vă apar în cale. Bucuraţi-vă de orice succes, cât de mic n-ar fi el. Bucruraţi-vă de orice zâmbet apărut pe faţa lui. Important e ca copilul dumneavoastră să se simtă bine şi să fie fericit”, mai spune ea.

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

About Author

administrator
Accessibility